11 ca nu cumva să gemi, la urmă, când carnea și trupul ți se vor istovi,
12 și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea și cum a disprețuit inima mea mustrarea?
13 Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei și să nu iau aminte la cei ce mă învățau?
14 Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului și adunării!”
15 Bea apă din fântâna ta și din izvoarele puțului tău.
16 Ce, vrei să ți se verse izvoarele afară? Și să-ți curgă râurile pe piețele de obște?
17 Lasă-le să fie numai pentru tine, și nu pentru străinii de lângă tine.