14 Iată că sînt gata să vin a treia oară la voi; și tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă. Ce-i drept, nu copiii sînt datori să agonisească pentru părinții lor, ci părinții pentru copiii lor.
15 Și eu, voi cheltui prea bucuros din ale mele, și mă voi cheltui în totul și pe mine însumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sînt iubit cu atît mai puțin?
16 Fie și-așa! Nu v’am fost sarcină de loc. „Dar“, zic ei, „ca un om isteț ce sînt, v’am prins prin șiretlic.“ –
17 Dar, am tras eu oare vreun folos dela voi prin vreunul din aceia, pe cari i-am trimes la voi?
18 Am rugat pe Tit să vină să vă vadă; și împreună cu el am trimes și pe fratele: a cerut Tit ceva dela voi? N-am fost noi călăuziți de acelaș Duh, și n-am călcat noi pe aceleași urme?
19 De multă vreme voi vă închipuiți că, vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos; și toate aceste lucruri, le spunem, prea iubiților, pentru zidirea voastră.
20 Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc așa cum n’aș vrea să vă găsesc, și eu însumi să fiu găsit de voi așa cum n’ați vrea. Mă tem să nu găsesc gîlceavă, pizmă, mînii, desbinări, vorbiri de rău, bîrfeli, îngîmfări, tulburări.