6 Chiar dacă aș vrea să mă laud, n’aș fi nebun, căci aș spune adevărul; dar mă feresc, ca să n’aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decît ce vede în mine, sau ce aude dela mine.
7 Și ca să nu mă umflu de mîndrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, și să mă împedece să mă îngîmf.
8 De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.
9 Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvîrșită.“ Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentruca puterea lui Hristos să rămînă în mine.
10 De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strîmtorări, pentru Hristos; căci cînd sînt slab, atunci sînt tare.
11 Am ajuns nebun: voi m’ați silit. Dar voi trebuia să mă lăudați; căci, măcar că nu sînt nimic, totuș cu nimic n’am fost mai pe jos de acești apostoli așa de minunați.
12 Semnele unui apostol le-ați avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni cari au fost făcute între voi.