8 în slavă și în ocară, în vorbire de rău și în vorbire de bine. Sîntem priviți ca niște înșelători, măcar că spunem adevărul;
9 ca niște necunoscuți, măcar că sîntem bine cunoscuți; ca unii cari murim, și iată că trăim; ca niște pedepsiți, măcarcă nu sîntem omorîți;
10 ca niște întristați, și totdeauna sîntem veseli; ca niște săraci, și totuș îmbogățim pe mulți; ca neavînd nimic, și totuș stăpînind toate lucrurile.
11 Am dat drumul gurii față de voi, Corintenilor! Ni s’a lărgit inima.
12 Voi nu sînteți la strîmtoare în noi; dar inima voastră s’a strîns pentru noi.
13 Faceți-ne și voi la fel: vă vorbesc ca unor copii ai mei – lărgiți-vă și voi!
14 Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunerecul?