1 Deci, fiindcă avem astfel de făgăduințe, prea iubiților, să ne curățim de orice întinăciune a cărnii și a duhului, și să ne ducem sfințirea pînă la capăt, în frica de Dumnezeu.
2 Înțelegeți-ne bine! N’am nedreptățit pe nimeni, n’am vătămat pe nimeni, n’am înșelat pe nimeni.
3 Nu spun aceste lucruri ca să vă osîndesc, căci am spus mai înainte că sînteți în inimile noastre pe viață și pe moarte.
4 Am o mare încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sînt plin de mîngîiere, îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre.
5 Căci și după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n’a avut nicio odihnă. Am fost necăjiți în toate chipurile: de afară lupte, dinlăuntru temeri.
6 Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriți, ne-a mîngîiat prin venirea lui Tit.