1 Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul, pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei.
2 În mijlocul multelor necazuri prin cari au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie, au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor.
3 Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, și chiar peste puterile lor.
4 Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strîngere de ajutoare pentru sfinți.
5 Și au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s’au dat mai întîi pe ei înșiși Domnului, și apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.
6 Noi dar, am rugat pe Tit să isprăvească această strîngere de ajutoare, pe care o începuse.
7 După cum sporiți în toate lucrurile: în credință, în cuvînt, în cunoștință, în orice rîvnă, și în dragostea voastră pentru noi, căutați să sporiți și în această binefacere.