10 În această privință vă dau un sfat. Și sfatul acesta vă este de folos vouă, cari, de acum un an, cei dintîi ați început nu numai să faceți, ci să și voiți.
11 Isprăviți dar acum de făcut; pentruca, după graba voinței să fie și înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre.
12 Pentrucă, dacă este bunăvoință, darul este primit, avîndu-se în vedere ce are cineva, nu ce n’are.
13 Aici nu este vorba ca alții să fie ușurați, iar voi strîmtorați;
14 ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentruca și prisosul lor să acopere, la rîndul lui, nevoile voastre, așa ca să fie o potrivire;
15 după cum este scris: „Cel ce strînsese mult, n’avea nimic de prisos, și cel ce strînsese puțin, nu ducea lipsă.“
16 Mulțămiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaș rîvnă pentru voi.