1 Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strîngerea de ajutoare pentru sfinți.
2 Cunosc, în adevăr, bunăvoința voastră, cu care mă laud cu privire la voi către Macedoneni, și le spun că Ahaia este gata de acum un an. Și rîvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulți din ei.
3 Am trimes totuș pe frați, pentruca lauda noastră cu voi să nu fie nimicită cu prilejul acesta, ci să fiți gata, cum am spus.
4 Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine, și nu vă vor găsi gata, n’aș vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim dați de rușine în încrederea aceasta.
5 De aceea, am socotit de trebuință, să rog pe frați să vină mai înainte la voi, și să pregătească strîngerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie nu cu zgîrcenie.
6 Să știți: cine samănă puțin, puțin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera.
7 Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu.“