4 Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine, și nu vă vor găsi gata, n’aș vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim dați de rușine în încrederea aceasta.
5 De aceea, am socotit de trebuință, să rog pe frați să vină mai înainte la voi, și să pregătească strîngerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie nu cu zgîrcenie.
6 Să știți: cine samănă puțin, puțin va secera; iar cine samănă mult, mult va secera.
7 Fiecare să dea după cum a hotărît în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu.“
8 Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentruca, avînd totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună,
9 după cum este scris: „A împrăștiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămîne în veac.“
10 „Cel ce dă sămînță sămănătorului și pîne pentru hrană“, vă va da și vă va înmulți și vouă sămînța de sămănat și va face să crească roadele neprihănirii voastre.