10 Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoința oamenilor, sau bunăvoința lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n’aș fi robul lui Hristos.
11 Fraților, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine, nu este de obîrșie omenească;
12 pentrucă, n’am primit-o, nici n’am învățat-o dela vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.
13 Ați auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religiunea Iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu, și făceam prăpăd în ea;
14 și cum eram mai înaintat în religiunea Iudeilor de cît mulți din neamul meu, de o vîrstă cu mine. Eram însuflețit de o rîvnă nespus de mare pentru datinile strămoșești.
15 Dar cînd Dumnezeu – care m’a pus deoparte din pîntecele maicii mele, și m’a chemat prin harul Său, – a găsit cu cale
16 să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n’am întrebat pe niciun om,