7 Voi alergați bine: cine v’a tăiat calea ca să n’ascultați de adevăr?
8 Înduplecarea aceasta nu vine dela Cel ce v’a chemat.
9 Puțin aluat face să se dospească toată plămădeala.
10 Eu, cu privire la voi, am, în Domnul, încrederea că nu gîndiți altfel. Dar cel ce vă tulbură, va purta osînda, oricine ar fi el.
11 Cît despre mine, fraților, dacă mai propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sînt prigonit? Atunci pricina de poticnire a crucii s’a dus.
12 Și, schilodească-se odată cei ce vă tulbură!
13 Fraților, voi ați fost chemați la slobozenie. Numai, nu faceți din slobozenie o pricină ca să trăiți pentru firea pămîntească, ci slujiți-vă unii altora în dragoste.