22 Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentruce ceri numai pe Abișag, Sunamita, pentru Adonia? Cere și împărăția pentru el – căci este fratele meu mai mare decît mine – pentru el, pentru preotul Abiatar, și pentru Ioab, fiul Țeruiei.“
23 Atunci împăratul a jurat pe Domnul, zicînd: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu-l vor costa viața pe Adonia cuvintele acestea!
24 Acum, viu este Domnul, care m’a întărit și m’a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David, și care mi-a făcut o casă, după făgăduința Lui, că astăzi va muri Adonia!“
25 Și împăratul Solomon a trimes pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit; și Adonia a murit.
26 Împăratul a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot la moșiile tale, căci ești vrednic de moarte; dar nu te voi omorî azi, pentrucă ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu David, și pentru că ai luat parte la toate suferințele tatălui meu.
27 Astfel Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească cuvîntul rostit de Domnul asupra casei lui Eli în Silo.
28 Vestea aceasta a ajuns pînă la Ioab, care luase partea lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Și Ioab a fugit la cortul Domnului, și s’a apucat de coarnele altarului.