17 Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu și femeia aceasta locuiam în aceeaș casă, și am născut lîngă ea în casă.
18 După trei zile, femeia aceasta a născut și ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decît noi amîndouă.
19 Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentrucă se culcase peste el.
20 Ea s’a sculat pela mijlocul nopții, a luat pe fiul meu de lîngă mine, pe cînd dormea roaba ta, și l-a culcat la sînul ei: iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sînul meu.
21 Dimineața, m’am sculat să dau țîță copilului; și iată că era mort. M’am uitat cu luare-aminte la el dimineața; și iată că nu era fiul meu, pe care-l născusem.“
22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort.“ Dar cea dintîi a răspuns: „Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.“ Așa au vorbit ele înaintea împăratului.
23 Împăratul a zis: „Una zice: «Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.» Și cealaltă zice: «Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.“