22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău cel mort.“ Dar cea dintîi a răspuns: „Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.“ Așa au vorbit ele înaintea împăratului.
23 Împăratul a zis: „Una zice: «Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.» Și cealaltă zice: «Ba nicidecum! fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.“
24 Apoi a adăugat: „Aduceți-mi o sabie.“ Au adus o sabie înaintea împăratului.
25 Și împăratul a zis: „Tăiați în două copilul cel viu, și dați o jumătate uneia și o jumătate celeilalte.“
26 Atunci femeia al cărei copil era viu, a simțit că i se rupe inima pentru copil, și a zis împăratului: „Ah! domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu, și nu-l omorî!“ Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu nici al tău; tăiați-l!“
27 Și împăratul, luînd cuvîntul, a zis: „Dați celei dintîi copilul cel viu, și nu-l omorîți. Ea este mama lui.“
28 Tot Israelul a auzit de hotărîrea pe care o rostise împăratul. Și s’au temut de împărat, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el, povățuindu-l în judecățile lui.