55 Și stînd în picioare, a binecuvîntat cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicînd:
56 „Binecuvîntat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduințele Lui! Din toate bunele cuvinte pe cari le rostise prin robul Său Moise, niciunul n’a rămas neîmplinit.
57 Domnul, Dumnezeul nostru, să fie cu noi, cum a fost cu părinții noștri; să nu ne părăsească și să nu ne lase,
58 ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui, și să păzim poruncile Lui, legile Lui și rînduielile Lui, pe cari le-a poruncit părinților noștri!
59 Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi și noapte înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, și să facă în tot timpul dreptate robului Său și poporului Său Israel,
60 pentruca toate popoarele pămîntului să poată cunoaște că Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El!
61 Inima voastră să fie în totul a Domnului, Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmați legile Lui și să păziți poruncile Lui.“