2 Domnul mi-a răspuns, și a zis: „Scrie proorocia, și sapă-o pe table, ca să se poată citi ușor!
3 Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărîtă, se apropie de împlinire, și nu va minți; dacă zăbovește, așteaptă-o, căci va veni și se va împlini negreșit.
4 Iată, i s’a îngîmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel neprihănit va trăi prin credința lui.
5 Ca și cel beat și semeț, cel mîndru nu stă liniștit; ci își lărgește gura ca locuința morților, este nesățios ca moartea așa că pe toate neamurile vrea să le strîngă la el, și toate popoarele le trage la el.
6 Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de rîs și de pomină? Se va zice: „Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Pînă cînd se va împovăra cu datorii?
7 Nu se vor ridica deodată ceice te-au împrumutat? Nu se vor trezi asupritorii tăi, și vei ajunge prada lor?
8 Fiindcă ai jăfuit multe neamuri, toată rămășița popoarelor te va jăfui, din pricina vărsării sîngelui oamenilor, din pricina sîlniciilor făcute în țară și împotriva cetății tuturor locuitorilor ei.“