1 Rugăciunea proorocului Habacuc. (De cîntat în felul cîntecelor de jale).
2 Cînd am auzit, Doamne, ce ai vestit, m’am îngrozit. Însuflețește-Ți lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mînia Ta, adu-ți aminte de îndurările Tale!
3 Dumnezeu vine din Teman, și Cel Sfînt vine din muntele Paran… – (Oprire.) – Măreția Lui acopere cerurile, și slava Lui umple pămîntul.
4 Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mîna Lui pornesc raze, și acolo este ascunsă tăria Lui.
5 Înaintea Lui merge ciuma, și molima calcă pe urmele lui.
6 Se oprește, și măsoară pămîntul cu ochiul; privește, și face pe neamuri să tremure; munții cei vecinici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări vecinice.
7 Văd corturile Etiopiei, pline de groază, și se cutremură colibele din țara Madianului.