6 Se oprește, și măsoară pămîntul cu ochiul; privește, și face pe neamuri să tremure; munții cei vecinici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări vecinice.
7 Văd corturile Etiopiei, pline de groază, și se cutremură colibele din țara Madianului.
8 S’a mîniat oare Domnul pe rîuri? Împotriva rîurilor se aprinde mînia Ta, sau împotriva mării se varsă urgia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi, și Te-ai suit în carul Tău de biruință?
9 Arcul Tău este desvelit; blestemele sînt săgețile Cuvîntului Tău… – (Oprire.) – Tu despici pămîntul ca să dai drumul rîurilor.
10 La vederea Ta, se cutremură munții; se năpustesc rîuri de apă; adîncul își ridică glasul, și își înalță valurile în sus.
11 Soarele și luna se opresc în locuința lor, de lumina săgeților Tale cari pornesc, de strălucirea suliței Tale care lucește.
12 Tu cutreieri pămîntul în urgia ta, zdrobești neamurile în mînia Ta.