2 Dacă poftesc ogoare, pun mîna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om și casa lui, pe om și moștenirea lui.
3 Deaceea, așa vorbește Domnul: „Iată, Eu am de gînd să aduc o nenorocire împotriva acestui leat de oameni, de care nu vă veți feri grumazii, și nu veți mai umbla cu capul atît de sus, căci vremile vor fi rele.
4 În ziua aceea, veți ajunge de pomină, veți boci, și veți zice: „S-a isprăvit! Sîntem pustiiți cu desăvîrșire! Partea de moștenire a poporului meu trece în mîna altuia! Vai! cum mi-o ia! Ogoarele noastre le împarte vrăjmașului…!“
5 Deaceea nu vei avea pe nimeni care să întindă frînghia de măsurat pentru sorțul tău, în adunarea Domnului.“
6 „Nu proorociți!“ zic ei. „Să nu se proorocească asemenea lucruri. Căci altminteri ocările nu mai încetează!“
7 „Este Domnul atît de grabnic la mînie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra?“ „Da, cuvintele Mele sînt prielnice celui ce umblă cu neprihănire!
8 De multă vreme poporul Meu este socotit de Mine ca vrăjmaș; voi răpiți mantaua de pe hainele celor ce trec liniștiți și n’au gust de război.