2 Auziți pocnetul biciului, uruitul roților, tropăitul cailor, și durduitul carelor!
3 Se aruncă năvalnici călăreții, scînteiază sabia, fulgeră sulița … O mulțime de răniți! … Grămezi de trupuri moarte! … Morți fără număr! … Cei vii se împiedică de cei morți! …
4 Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei. –
5 Iată, am necaz pe tine, zice Domnul oștirilor îți voi ridica poalele peste cap, ca să-ți vadă neamurile goliciunea, și împărățiile, rușinea.
6 Voi asvîrli cu murdării peste tine, te voi înjosi, și te voi face de ocară.
7 Toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine, și vor zice: „Ninive este nimicită! Cine o va plînge? Unde să-ți caut mîngîietori?
8 Ești tu mai bună decît No-Amon, cetatea care ședea între rîuri, înconjurată de ape, avînd ca zid de apărare marea, ca ziduri marea?