5 Dacă ar fi intrat la tine niște hoți, sau niște tîlhari de noapte, – cum ești de pustiit! – ar fi luat ei oare mai mult decît ar fi putut? Dacă ar fi venit niște culegători de vie la tine, n’ar fi lăsat ei niciun strugure pe urmă?
6 Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s’au descoperit comorile!
7 Toți cei uniți cu tine te-au izgonit înapoi pînă la hotar, prietenii tăi te-au înșelat și te-au stăpînit. Cei ce mîncau din pînea ta ți-au întins curse, pe cari nu le-ai băgat de seamă!
8 „Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înțelepți din Edom, și princeperea din muntele lui Esau?
9 Vitejii tăi, Temane, se vor spăimînta, pentruca toți cei din muntele lui Esau să piară în măcel.
10 Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de rușine, și vei fi nimicit cu desăvîrșire pentru totdeauna.
11 Căci în ziua cînd stăteai în fața lui, în ziua cînd străinii îi luau averea, cînd străinii intrau pe porțile lui, și aruncau sorțul asupra Ierusalimului, și tu erai atunci ca unul din ei!