1 Tesaloniceni 2 RFB13

1 Fiindcă voi înşivă, fraţilor, ştiţi intrarea noastră la voi, că nu a fost în zadar;

2 Dar şi după ce am suferit înainte şi am fost ocărâţi, precum ştiţi, în Filipi, am fost cutezători în Dumnezeul nostru să vă vorbim evanghelia lui Dumnezeu cu multă luptă.

3 Fiindcă îndemnul nostru nu a fost din înşelăciune, nici din necurăţie, nici în viclenie,

4 Ci, aşa cum am fost aprobaţi de Dumnezeu pentru a fi încredinţaţi cu evanghelia, chiar aşa vorbim; nu ca plăcând oamenilor, ci lui Dumnezeu, care încearcă inimile noastre.

5 Fiindcă niciodată nu am folosit cuvinte linguşitoare, precum ştiţi, nicio manta ce ascunde lăcomia; Dumnezeu este martor;

6 Nici nu am căutat glorie de la oameni, nici de la voi, nici de la alţii, când am fi putut fi o greutate ca apostoli ai lui Cristos.

7 Ci am fost blânzi în mijlocul vostru, chiar aşa cum o dădacă se îngrijeşte cu afecţiune de copiii ei.

8 Astfel, tânjind cu drag după voi, eram gata să vă împărtăşim nu doar evanghelia lui Dumnezeu, ci şi propriile noastre suflete, pentru că ne eraţi preaiubiţi.

9 Fiindcă vă amintiţi, fraţilor, munca şi durerea noastră, căci, muncind noapte şi zi, deoarece nu doream să fim împovărători niciunuia dintre voi, v-am predicat evanghelia lui Dumnezeu.

10 Voi sunteţi martori şi Dumnezeu la fel, cât de sfânt şi drept şi ireproşabil ne-am comportat printre voi, cei care credeţi;

11 După cum ştiţi cum v-am îndemnat şi mângâiat şi am adus mărturie fiecăruia dintre voi, ca un tată copiilor lui,

12 Ca să umblaţi demn de Dumnezeu, care v-a chemat la împărăţia şi gloria sa.

13 Din această cauză şi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat, deoarece, când aţi primit cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, aţi primit nu cuvântul oamenilor, ci aşa cum este în adevăr, cuvântul lui Dumnezeu care lucrează cu putere şi în voi care credeţi.

14 Fiindcă voi, fraţilor, v-aţi făcut urmaşi ai bisericilor lui Dumnezeu, care, în Iudeea, sunt în Cristos Isus, pentru că şi voi aţi suferit aceleaşi lucruri de la concetăţenii voştri, ca şi ei de la iudei,

15 Care, deopotrivă, au ucis pe Domnul Isus şi pe propriii lor profeţi şi ne-au persecutat; şi nu plac lui Dumnezeu şi sunt împotriva tuturor oamenilor,

16 Oprindu-ne să vorbim neamurilor ca să fie salvate, pentru a umple complet măsura păcatelor lor totdeauna, căci furia a venit peste ei pe deplin.

17 Dar noi, fraţilor, fiind luaţi de la voi pentru un timp scurt, în înfăţişare, nu în inimă, cu mare dorinţă, ne-am străduit tot mai mult să vă vedem faţa.

18 De aceea am fi voit să venim la voi, chiar eu, Pavel, o dată şi încă o dată; dar Satan ne-a împiedicat.

19 Fiindcă ce este speranţa noastră, sau bucuria, sau coroana bucuriei? Nu sunteţi chiar voi în prezenţa Domnului nostru Isus Cristos la venirea sa?

20 Fiindcă voi sunteţi gloria şi bucuria noastră.

Capitolele

1 2 3 4 5