16 Oprindu-ne să vorbim neamurilor ca să fie salvate, pentru a umple complet măsura păcatelor lor totdeauna, căci furia a venit peste ei pe deplin.
17 Dar noi, fraţilor, fiind luaţi de la voi pentru un timp scurt, în înfăţişare, nu în inimă, cu mare dorinţă, ne-am străduit tot mai mult să vă vedem faţa.
18 De aceea am fi voit să venim la voi, chiar eu, Pavel, o dată şi încă o dată; dar Satan ne-a împiedicat.
19 Fiindcă ce este speranţa noastră, sau bucuria, sau coroana bucuriei? Nu sunteţi chiar voi în prezenţa Domnului nostru Isus Cristos la venirea sa?
20 Fiindcă voi sunteţi gloria şi bucuria noastră.