7 Ci am fost blânzi în mijlocul vostru, chiar aşa cum o dădacă se îngrijeşte cu afecţiune de copiii ei.
8 Astfel, tânjind cu drag după voi, eram gata să vă împărtăşim nu doar evanghelia lui Dumnezeu, ci şi propriile noastre suflete, pentru că ne eraţi preaiubiţi.
9 Fiindcă vă amintiţi, fraţilor, munca şi durerea noastră, căci, muncind noapte şi zi, deoarece nu doream să fim împovărători niciunuia dintre voi, v-am predicat evanghelia lui Dumnezeu.
10 Voi sunteţi martori şi Dumnezeu la fel, cât de sfânt şi drept şi ireproşabil ne-am comportat printre voi, cei care credeţi;
11 După cum ştiţi cum v-am îndemnat şi mângâiat şi am adus mărturie fiecăruia dintre voi, ca un tată copiilor lui,
12 Ca să umblaţi demn de Dumnezeu, care v-a chemat la împărăţia şi gloria sa.
13 Din această cauză şi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat, deoarece, când aţi primit cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, aţi primit nu cuvântul oamenilor, ci aşa cum este în adevăr, cuvântul lui Dumnezeu care lucrează cu putere şi în voi care credeţi.