6 Prin care lumea, care era atunci, a pierit fiind potopită cu apă;
7 Dar cerurile şi pământul de acum prin acelaşi cuvânt sunt păstrate, fiind rezervate focului pentru ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor neevlavioşi.
8 Dar preaiubiţilor, să nu fiți ignorați referitor la acest lucru, că o zi înaintea Domnului este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi.
9 Domnul nu întârzie referitor la promisiunea lui, aşa cum unii socotesc întârziere, ci este îndelung răbdător faţă de noi şi nu doreşte ca cineva să piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoţ în noapte; în acea zi cerurile vor trece cu zgomot mare, iar elementele se vor topi cu căldură mare; de asemenea pământul şi faptele care sunt pe el vor fi arse în întregime.
11 Văzând, aşadar, că toate acestea se vor descompune, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi în comportare sfântă şi evlavie,
12 Aşteptând şi grăbindu-vă spre venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile fiind în foc se vor descompune şi elementele se vor topi cu căldură mare?