1 Aveţi grijă să nu faceţi milosteniile voastre înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel, nu aveţi răsplată de la Tatăl vostru care este în cer.
2 De aceea când faci milostenii, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe străzi, ca să aibă glorie de la oameni. Adevărat vă spun: Ei îşi au răsplata lor.
3 Ci tu, când faci milostenii, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,
4 Pentru ca milosteniile tale să fie în taină; şi Tatăl tău care vede în taină, el însuşi îţi va răsplăti pe faţă.
5 Şi când te rogi, să nu fii ca făţarnicii, pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să poată fi văzuţi de oameni. Adevărat vă spun: Ei îşi au răsplata lor.
6 Dar tu, când te rogi, intră în cămăruţa ta şi după ce ai închis uşa ta, roagă-te Tatălui tău care este în taină; şi Tatăl tău care vede în taină, îţi va răsplăti pe faţă.
7 Iar când vă rugaţi, nu folosiţi repetiţii deşarte, ca păgânii; fiindcă ei gândesc că pentru multa lor vorbire vor fi ascultaţi.
8 De aceea nu vă asemănaţi cu ei; fiindcă Tatăl vostru ştie de care lucruri aveţi nevoie, mai înainte ca să i le cereţi voi.
9 De aceea astfel să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în cer, Sfinţit fie numele tău.
10 Vie împărăţia ta. Facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
11 Pâinea noastră zilnică, dă-ne-o nouă astăzi.
12 Şi ne iartă nouă datoriile noastre, precum şi noi iertăm datornicilor noştri.
13 Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci scapă-ne de rău, pentru că a ta este împărăţia şi puterea şi gloria pentru totdeauna. Amin.
14 Căci dacă iertaţi oamenilor fărădelegile lor, şi Tatăl vostru ceresc vă va ierta.
15 Dar dacă nu iertaţi oamenilor fărădelegile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta fărădelegile voastre.
16 Mai mult, când postiţi, nu fiţi posomorâţi ca făţarnicii; fiindcă îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun: Ei îşi au răsplata lor.
17 Dar tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa;
18 Ca să nu le arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în taină; şi Tatăl tău care vede în taină, îţi va răsplăti pe faţă.
19 Nu vă strângeţi tezaure pe pământ, unde le strică molia şi rugina şi unde hoţii le sapă şi le fură;
20 Ci strângeţi-vă tezaure în cer, unde nici molia şi nici rugina nu le strică şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.
21 Fiindcă unde este tezaurul vostru, acolo va fi şi inima voastră.
22 Lumina trupului este ochiul; de aceea, dacă ochiul tău este aţintit clar, tot trupul tău va fi plin de lumină.
23 Dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. De aceea dacă lumina ce este în tine este întuneric, cât de mare este întunericul acela!
24 Nimeni nu poate servi la doi stăpâni; fiindcă sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine la unul şi va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi servi lui Dumnezeu şi mamonei.
25 Din această cauză vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, ce veţi îmbrăca. Nu este viaţa mai mult decât mâncarea şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?
26 Uitaţi-vă la păsările cerului, pentru că nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu adună în grânare; totuşi Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Nu sunteţi voi mult mai valoroși decât ele?
27 Care dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate adăuga un cot la statura lui?
28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu atenţie la crinii câmpului cum cresc; nu ostenesc, nici nu torc;
29 Şi totuşi vă spun că: Nici chiar Solomon, în toată gloria lui, nu a fost înveşmântat ca unul dintre ei.
30 Iar dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este şi mâine este aruncată în cuptor, nu cu atât mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31 De aceea nu vă îngrijoraţi, spunând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Sau: Cu ce ne vom îmbrăca?
32 (Fiindcă toate acestea neamurile le caută); Fiindcă Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea.
33 Dar căutaţi întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui; şi toate acestea vă vor fi adăugate.
34 De aceea nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine; fiindcă ziua de mâine se va îngrijora de ale ei. Ajunge zilei răutatea ei.