1 Acum, după ce Ezra s-a rugat şi a mărturisit, plângând şi aruncându-se jos înaintea casei lui Dumnezeu, s-a strâns la el din Israel o foarte mare adunare de bărbaţi şi femei şi copii, pentru că poporul plângea foarte tare.
2 Şi Şecania, fiul lui Iehiel, unul dintre fiii lui Elam, a răspuns şi i-a zis lui Ezra: Noi am încălcat legea împotriva Dumnezeului nostru şi am luat soţii străine din poporul ţării; totuşi acum este speranţă în Israel în această privinţă.
3 De aceea acum, să facem legământ cu Dumnezeul nostru de a pune deoparte toate soţiile şi pe cei care sunt născuţi din ele, conform cu sfatul domnului meu şi al acelora care tremură la porunca Dumnezeului nostru; şi să se facă după lege.
4 Ridică-te, pentru că acest lucru îţi aparţine; noi de asemenea vom fi cu tine; încurajează-te şi fă-o.
5 Atunci s-a ridicat Ezra şi a făcut pe mai marii preoţilor, pe leviţi şi pe tot Israelul să jure că vor face conform cu acest cuvânt. Şi ei au jurat.
6 Atunci Ezra s-a ridicat dinaintea casei lui Dumnezeu şi a mers în camera lui Iohanan, fiul lui Eliaşib; şi după ce a intrat acolo nu a mâncat pâine nici nu a băut apă, pentru că jelea din cauza încălcării legii celor care fuseseră duşi în captivitate.
7 Şi au strigat cu vocea tare în tot Iuda şi Ierusalim către toţi copiii captivităţii, să se adune la Ierusalim;