1 Şi când a venit luna a şaptea şi copiii lui Israel erau în cetăţi, poporul s-a adunat, ca un singur om, la Ierusalim.
2 Atunci a stat în picioare Ieşua, fiul lui Ioţadac, şi fraţii săi, preoţii, şi Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi fraţii săi şi au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, pentru a aduce pe el ofrande arse, precum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
3 Şi au pus altarul pe temelia lui, pentru că teama era peste ei din cauza popoarelor acelor ţări; şi au adus pe el ofrande arse Domnului, ofrande arse în fiecare dimineaţă şi seară.
4 Au ţinut de asemenea sărbătoarea corturilor, precum este scris şi au adus ofrandele arse zilnice la număr, conform obiceiului, după cum cerea datoria fiecărei zile;
5 Şi după aceea au adus ofranda arsă neîncetat, deopotrivă a lunilor noi şi ale tuturor sărbătorilor rânduite Domnului, care erau sfinţite, şi ale celor ce aduceau cu voia un dar de bunăvoie Domnului.
6 Din ziua întâi a lunii a şaptea au început ei să ofere ofrande arse Domnului. Dar temelia templului Domnului nu fusese încă pusă.
7 Au dat bani de asemenea zidarilor şi tâmplarilor; şi mâncare şi băutură şi untdelemn, celor din Sidon şi celor din Tir, pentru a aduce cedri din Liban la marea din Iafo, conform permisiunii pe care o aveau de la Cirus, împăratul Persiei.