11 Ia, te rog, binecuvântarea mea care îţi este adusă, pentru că Dumnezeu m-a tratat cu har şi pentru că am destul. Şi l-a constrâns, iar el l-a luat.
12 Şi a spus: Să continuăm călătoria noastră şi să mergem; şi voi merge înaintea ta.
13 Iar el i-a spus: Domnul meu ştie că pruncii sunt plăpânzi şi turmele şi cirezile cu pui sunt cu mine; şi dacă oamenii le vor forţa să meargă repede, toată turma va muri într-o zi.
14 Domnul meu să treacă, te rog, înaintea servitorului său şi voi conduce cu blândeţe, după cum vitele care merg înaintea mea şi copiii sunt în stare să îndure, până ce ajung la domnul meu în Seir.
15 Şi Esau a spus: Să las acum cu tine pe unii dintre oamenii care sunt cu mine. Iar el a spus: Ce nevoie este de aceasta? Lasă-mă să găsesc har înaintea ochilor domnului meu.
16 Astfel Esau s-a întors în acea zi pe calea sa în Seir.
17 Şi Iacob a călătorit până la Sucot şi şi-a zidit o casă şi a făcut colibe pentru vitele sale, de aceea numele locului este chemat Sucot.