1 Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia. Şi s-a întâmplat în luna Chisleu, în anul al douăzecilea, când eram în palatul Susa,
2 Că Hanani, unul dintre fraţii mei, a venit, el şi anumiţi bărbaţi din Iuda; şi i-am întrebat referitor la iudeii care scăpaseră, care rămăseseră din captivitate şi referitor la Ierusalim.
3 Şi ei mi-au spus: Rămăşiţa care a rămas din captivitate acolo în provincie este în mare necaz şi ocară; zidul Ierusalimului de asemenea este dărâmat şi porţile lui sunt arse cu foc.
4 Şi s-a întâmplat, după ce am auzit aceste cuvinte, că am şezut jos şi am plâns şi am jelit câteva zile şi am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerului,
5 Şi am spus: Te implor, Doamne Dumnezeul cerului, Dumnezeul cel mare şi înfricoşător, care ţine legământul şi mila faţă de cei care îl iubesc şi păzesc poruncile lui;
6 Să fie acum urechea ta atentă şi ochii tăi deschişi, ca să auzi rugăciunea servitorului tău, cu care mă rog înaintea ta acum, zi şi noapte, pentru copiii lui Israel, servitorii tăi, şi mărturisesc păcatele copiilor lui Israel, pe care noi le-am păcătuit împotriva ta; deopotrivă eu şi casa tatălui meu am păcătuit.
7 Ne-am purtat foarte corupt împotriva ta şi nu am păzit poruncile, nici statutele, nici judecăţile, pe care le-ai poruncit servitorului tău Moise.