12 Şi m-am sculat noaptea, eu şi câţiva bărbaţi cu mine; nici nu am spus vreunui om ce pusese Dumnezeul meu în inima mea pentru a face la Ierusalim; nici nu era acolo vreun animal cu mine, în afară de animalul pe care călăream.
13 Şi am ieşit noaptea pe poarta văii, chiar prin faţa fântânii dragonului şi spre poarta bălegarului şi am văzut zidurile Ierusalimului care erau dărâmate şi porţile lui mistuite de foc.
14 Atunci am mers la poarta fântânii şi la scăldătoarea împăratului; dar nu era loc pentru animalul care era sub mine să treacă.
15 Atunci am urcat eu noaptea pe lângă pârâu şi am văzut zidul şi m-am dus înapoi şi am intrat pe poarta văii şi m-am întors.
16 Şi conducătorii nu ştiau unde mersesem, sau ce făcusem; nici nu spusesem încă aceasta iudeilor, nici preoţilor, nici nobililor, nici conducătorilor, nici celorlalţi care făceau lucrarea.
17 Atunci le-am spus: Voi vedeţi nenorocirea în care suntem, cum Ierusalimul şade risipit şi porţile lui sunt arse cu foc; veniţi şi să construim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de ocară.
18 Atunci le-am spus despre mâna Dumnezeului meu care fusese bună peste mine; şi de asemenea de cuvintele împăratului pe care mi le spusese. Iar ei au spus: Să ne ridicăm şi să construim. Astfel, şi-au întărit mâinile pentru această lucrare bună.