2 De aceea împăratul mi-a spus: De ce este înfăţişarea ta tristă, văzând că nu eşti bolnav? Aceasta nu este nimic altceva decât tristeţe a inimii. Atunci m-am înfricoşat foarte tare,
3 Şi am spus împăratului: Veşnic să trăiască împăratul, de ce să nu fie înfăţişarea mea tristă, când cetatea, locul mormintelor părinţilor mei, şade risipită şi porţile ei au fost mistuite de foc?
4 Atunci împăratul mi-a spus: Ce cauţi? Astfel, m-am rugat Dumnezeului cerului.
5 Şi am spus împăratului: Dacă place împăratului şi dacă servitorul tău ar găsi favoare înaintea feţei tale, să mă trimiţi în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, să o construiesc.
6 Şi împăratul mi-a spus (împărăteasa de asemenea şedea lângă el): Cât de lungă va fi călătoria ta? Şi când te vei întoarce? Astfel a făcut plăcere împăratului să mă trimită; şi i-am hotărât un timp.
7 Mai mult, am spus împăratului: Dacă ar place împăratului, să mi se dea scrisori către guvernatorii de dincolo de râu, ca să mă lase să trec până voi ajunge în Iuda;
8 Şi o scrisoare către Asaf păzitorul pădurii împăratului, ca să îmi dea lemnăria să fac bârne pentru porţile palatului care aparţinea de casă, şi pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi intra. Şi împăratul mi-a dat, conform cu mâna cea bună a Dumnezeului meu peste mine.