1 Şi a fost un strigăt mare al poporului şi al soţiilor lor împotriva fraţilor lor iudei.
2 Fiindcă erau unii care spuneau: Noi, fiii noştri şi fiicele noastre, suntem mulţi; de aceea trebuie să luăm grâne pentru ei, ca să mâncăm şi să trăim.
3 Erau de asemenea unii care spuneau: Noi am ipotecat pământurile noastre, viile noastre şi casele noastre, ca să cumpărăm grâne, din cauza foametei.
4 Erau de asemenea alţii care spuneau: Noi am împrumutat bani pentru tributul împăratului şi aceasta pe pământurile noastre şi viile noastre.
5 Totuşi acum carnea noastră este precum carnea fraţilor noştri, copiii noştri precum copiii lor; şi, iată, noi ducem în robie pe fiii noştri şi pe fiicele noastre ca să fie servitori şi unele dintre fiicele noastre sunt duse deja în robie; şi nu este în puterea noastră să le răscumpărăm, pentru că alţi oameni au pământurile şi viile noastre.
6 Şi m-am mâniat foarte tare când am auzit strigătul lor şi aceste cuvinte.
7 Şi m-am sfătuit cu mine însumi şi am mustrat pe nobili şi pe conducători şi le‑am spus: Voi stoarceţi camătă fiecare de la fratele său. Şi am adunat o mare adunare împotriva lor.