30 Totuşi mulţi ani i-ai răbdat şi ai mărturisit împotriva lor prin duhul tău în profeţii tăi; totuşi ei au refuzat să îşi plece urechea; de aceea i-ai dat în mâna popoarelor ţărilor.
31 Totuşi de dragul marilor tale îndurări tu nu i-ai mistuit în întregime, nici nu i-ai părăsit, pentru că tu eşti un Dumnezeu plin de har şi milostiv.
32 De aceea acum, Dumnezeul nostru, marele, puternicul şi înfricoşătorul Dumnezeu, care ţii legământul şi mila, să nu pară mică, înaintea ta, tot acest necaz, care a venit asupra noastră, asupra împăraţilor noştri, asupra prinţilor noştri şi asupra preoţilor noştri şi asupra profeţilor noştri şi asupra părinţilor noştri şi asupra întregului tău popor, din timpul împăraţilor Asiriei până în această zi.
33 Dar totuşi tu eşti just în tot ce a venit asupra noastră, pentru că tu ai lucrat drept, dar noi am lucrat cu stricăciune;
34 Nici împăraţii noştri, prinţii noştri, preoţii noştri, nici părinţii noştri nu au ţinut legea ta, nici nu au dat ascultare poruncilor tale şi mărturiilor tale, cu care ai mărturisit împotriva lor.
35 Fiindcă ei nu ţi-au servit în împărăţia lor şi în marea ta bunătate pe care le-ai dat-o şi în ţara cea întinsă şi grasă pe care ai dat-o înaintea lor, nici nu s-au întors de la lucrările lor rele.
36 Iată, noi suntem servitori în această zi; şi în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri să mănânce rodul ei şi bunătăţile ei, iată, noi suntem servitori în ea;