1 Cum şade singuratică cetatea, care era plină de popor! Cum a devenit ea ca o văduvă! Ea, care era mare printre naţiuni şi prinţesă printre provincii, cum a ajuns să plătească tribut!
2 Ea plânge amarnic noaptea şi lacrimile ei îi sunt pe obraji; printre toţi iubiţii ei, nu are pe nimeni să o mângâie; toţi prietenii ei s-au purtat cu perfidie cu ea, i-au devenit duşmani.
3 Iuda a mers în captivitate din cauza necazului şi din cauza grelei servitudini; el locuieşte printre păgâni, nu găseşte odihnă; toţi persecutorii lui l-au ajuns între strâmtori.
4 Căile Sionului jelesc, pentru că nimeni nu vine la sărbătorile solemne; toate porţile lui sunt pustiite; preoţii lui suspină, fecioarele lui sunt chinuite şi el este în amărăciune.
5 Potrivnicii lui sunt cei dintâi, duşmanii lui prosperă, pentru că Domnul l-a chinuit din cauza mulţimii fărădelegilor lui; copiii lui au mers în captivitate înaintea duşmanului.
6 Şi de la fiica Sionului a plecat toată frumuseţea ei; prinţii ei au devenit ca cerbii, care nu găsesc păşune, şi au fugit fără putere înaintea urmăritorului.
7 Ierusalimul şi-a amintit în zilele chinuirii lui şi a nenorocirilor lui, de toate lucrurile lui plăcute, pe care le-a avut în zilele din vechime, când poporul lui a căzut în mâna duşmanului şi nimeni nu l-a ajutat; potrivnicii l-au văzut şi i-au batjocorit sabatele.