1 Cum a acoperit Domnul pe fiica Sionului cu un nor în mânia sa şi a aruncat din cer pe pământ frumuseţea lui Israel şi nu şi-a amintit de sprijinul piciorului său în ziua mâniei sale!
2 Domnul a înghiţit toate locuinţele lui Iacob şi nu a cruţat; el a dărâmat în furia sa întăriturile fiicei lui Iuda; le-a doborât la pământ; a pângărit împărăţia şi pe prinţii ei.
3 A retezat în mânia lui înverşunată întregul corn al lui Israel; şi-a tras înapoi mâna lui dreaptă dinaintea duşmanului şi a ars împotriva lui Iacob ca foc încins, care mistuie de jur împrejur.
4 El şi-a încordat arcul ca un duşman; a stat în picioare cu dreapta lui ca un potrivnic şi a ucis tot ce era plăcut ochiului în tabernacolul fiicei Sionului; şi-a turnat furia ca pe un foc.
5 Domnul a fost precum un duşman; el a înghiţit pe Israel, i-a înghiţit toate palatele; i-a distrus întăriturile şi a înmulţit jelirea şi plângerea în fiica lui Iuda.
6 Şi a luat cu violenţă tabernacolul său, precum ar fi fost o grădină; a distrus locurile lui de adunare; Domnul a făcut ca sărbătorile solemne şi sabatele să fie uitate în Sion şi a dispreţuit, în indignarea mâniei sale, pe împărat şi pe preot.
7 Domnul a lepădat altarul său, el a detestat sanctuarul său; a dat în mâna duşmanului zidurile palatelor sale; ei au făcut zgomot în casa Domnului, ca în ziua unei sărbători solemne.
8 Domnul a plănuit să distrugă zidul fiicei Sionului; el a întins o coardă de măsurat, nu şi-a tras mâna lui de la distrugere; de aceea a făcut parapetul şi zidul să plângă; acestea au lâncezit împreună.
9 Porţile ei sunt scufundate în pământ; el i-a distrus şi i-a spart zăvoarele; împăratul ei şi prinţii ei sunt printre neamuri; legea, nu mai este; profeţii ei de asemenea nu găsesc nicio viziune de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului şed pe pământ şi păstrează tăcere; ei şi-au aruncat ţărână pe capete; s-au încins cu pânză de sac; fecioarele Ierusalimului îşi pleacă ale lor capete la pământ.
11 Ochii mei se sfârşesc cu lacrimi, adâncurile mele se tulbură, ficatul meu este turnat pe pământ din cauza nimicirii fiicei poporului meu; căci copiii şi sugarii leşină pe străzile cetăţii.
12 Ei spun mamelor lor: Unde sunt grânele şi vinul? când au leşinat asemenea celor răniţi pe străzile cetăţii, când sufletul lor a fost turnat în sânul mamelor lor.
13 Ce lucru să iau ca mărturie pentru tine? Cu ce lucru să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar, ca să te mângâi, fecioară, fiică a Sionului? Pentru că spărtura ta este mare ca marea: cine te poate vindeca?
14 Profeţii tăi au văzut lucruri deşarte şi nebuneşti pentru tine; şi nu ţi-au descoperit nelegiuirea, pentru a îndepărta captivitatea ta; ci au văzut pentru tine poveri false şi motive de alungare.
15 Toţi cei care trec bat din palme pentru tine, şuieră şi clatină din cap la fiica Ierusalimului, spunând: Aceasta este cetatea pe care oamenii o numeau Desăvârşirea Frumuseţii, Bucuria Întregului Pământ?
16 Toţi duşmanii tăi şi-au deschis gura împotriva ta, şuieră şi scrâşnesc din dinţi; ei spun: Noi am înghiţit-o; într-adevăr aceasta este ziua pe care am aşteptat-o; am găsit-o, am văzut-o.
17 Domnul a făcut ceea ce a plănuit; el a împlinit cuvântul său pe care l-a poruncit din zilele din vechime; a dărâmat şi nu a cruţat; şi a făcut ca duşmanul tău să se bucure de tine, a înălţat cornul potrivnicilor tăi.
18 Inima lor a strigat către Domnul: Zid al fiicei Sionului, să curgă lacrimi ca un râu, zi şi noapte; să nu îţi dea odihnă, să nu înceteze lumina ochiului tău.
19 Ridică-te, strigă în noapte; la începutul gărzilor toarnă-ţi inima ca apa înaintea feţei Domnului; înalţă-ţi mâinile spre el pentru viaţa copilaşilor tăi, care leşină de foame la capătul fiecărei străzi.
20 Priveşte, Doamne, şi ia aminte cui i-ai făcut aceasta. Să-şi mănânce femeile rodul lor şi pe copiii de un lat de palmă? Să fie ucişi preotul şi profetul în sanctuarul Domnului?
21 Tânărul şi bătrânul zac la pământ pe străzi, fecioarele mele şi tinerii mei au căzut prin sabie; tu i-ai ucis în ziua mâniei tale, ai ucis şi nu ai cruţat.
22 Ai chemat ca într-o zi solemnă spaimele mele de jur împrejur, astfel încât în ziua mâniei Domnului nimeni nu a scăpat nici nu a rămas; pe cei pe care i-am înfăşat şi i-am crescut, duşmanul meu i-a mistuit.