11 Tot poporul lui suspină, ei caută pâine; şi-au dat lucrurile lor plăcute pentru hrană, pentru a-şi uşura sufletul; vezi, Doamne şi ia aminte, pentru că eu am devenit nemernic.
12 Nu este aceasta nimic pentru voi, toţi care treceţi? Priviţi şi vedeţi dacă este vreo întristare ca întristarea mea, care îmi este făcută, cu care Domnul m-a chinuit în ziua mâniei sale înverşunate.
13 El a trimis, din înălţime, foc în oasele mele şi acesta le-a învins; a întins o plasă picioarelor mele, m-a întors înapoi; m-a pustiit şi m-a făcut de leşin toată ziua.
14 Jugul fărădelegilor mele este legat de mâna sa; ei sunt împletiţi şi s-au urcat pe gâtul meu; el a făcut puterea mea să cadă, Domnul m-a dat în mâinile lor, din care eu nu sunt în stare să mă ridic.
15 Domnul a călcat în picioare pe toţi vitejii mei în mijlocul meu; a chemat o adunare împotriva mea pentru a zdrobi pe tinerii mei; Domnul a călcat în picioare pe fecioară, pe fiica lui Iuda, ca într-un teasc.
16 Pentru acestea plâng eu; ochiul meu, ochiul meu izvorăşte lacrimi, pentru că mângâietorul, care ar trebui să îmi uşureze sufletul, este departe de mine; copiii mei sunt pustiiţi pentru că duşmanul a învins.
17 Sionul îşi întinde mâinile şi nu este nimeni să îl mângâie; Domnul a poruncit referitor la Iacob, că potrivnicii lui să fie de jur împrejurul lui; Ierusalimul este, printre ei, ca o femeie în timpul menstruaţiei.