7 Ierusalimul şi-a amintit în zilele chinuirii lui şi a nenorocirilor lui, de toate lucrurile lui plăcute, pe care le-a avut în zilele din vechime, când poporul lui a căzut în mâna duşmanului şi nimeni nu l-a ajutat; potrivnicii l-au văzut şi i-au batjocorit sabatele.
8 Ierusalimul a păcătuit greu, de aceea el este îndepărtat; toţi care l-au onorat îl dispreţuiesc, pentru că i-au văzut goliciunea; da, el suspină şi se întoarce cu spatele.
9 Murdăria lui este în poalele lui; nu şi-a amintit de sfârşitul lui; de aceea s-a coborât minunat; nu avea mângâietor. Doamne, priveşte nenorocirea mea, pentru că duşmanul s-a înălţat pe sine însuşi.
10 Potrivnicul şi-a întins mâna peste toate lucrurile lui plăcute, pentru că el a văzut că păgânii au intrat în sanctuarul său, despre care tu ai poruncit ca ei să nu intre în adunarea ta.
11 Tot poporul lui suspină, ei caută pâine; şi-au dat lucrurile lor plăcute pentru hrană, pentru a-şi uşura sufletul; vezi, Doamne şi ia aminte, pentru că eu am devenit nemernic.
12 Nu este aceasta nimic pentru voi, toţi care treceţi? Priviţi şi vedeţi dacă este vreo întristare ca întristarea mea, care îmi este făcută, cu care Domnul m-a chinuit în ziua mâniei sale înverşunate.
13 El a trimis, din înălţime, foc în oasele mele şi acesta le-a învins; a întins o plasă picioarelor mele, m-a întors înapoi; m-a pustiit şi m-a făcut de leşin toată ziua.