12 Ei spun mamelor lor: Unde sunt grânele şi vinul? când au leşinat asemenea celor răniţi pe străzile cetăţii, când sufletul lor a fost turnat în sânul mamelor lor.
13 Ce lucru să iau ca mărturie pentru tine? Cu ce lucru să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar, ca să te mângâi, fecioară, fiică a Sionului? Pentru că spărtura ta este mare ca marea: cine te poate vindeca?
14 Profeţii tăi au văzut lucruri deşarte şi nebuneşti pentru tine; şi nu ţi-au descoperit nelegiuirea, pentru a îndepărta captivitatea ta; ci au văzut pentru tine poveri false şi motive de alungare.
15 Toţi cei care trec bat din palme pentru tine, şuieră şi clatină din cap la fiica Ierusalimului, spunând: Aceasta este cetatea pe care oamenii o numeau Desăvârşirea Frumuseţii, Bucuria Întregului Pământ?
16 Toţi duşmanii tăi şi-au deschis gura împotriva ta, şuieră şi scrâşnesc din dinţi; ei spun: Noi am înghiţit-o; într-adevăr aceasta este ziua pe care am aşteptat-o; am găsit-o, am văzut-o.
17 Domnul a făcut ceea ce a plănuit; el a împlinit cuvântul său pe care l-a poruncit din zilele din vechime; a dărâmat şi nu a cruţat; şi a făcut ca duşmanul tău să se bucure de tine, a înălţat cornul potrivnicilor tăi.
18 Inima lor a strigat către Domnul: Zid al fiicei Sionului, să curgă lacrimi ca un râu, zi şi noapte; să nu îţi dea odihnă, să nu înceteze lumina ochiului tău.