7 Domnul a lepădat altarul său, el a detestat sanctuarul său; a dat în mâna duşmanului zidurile palatelor sale; ei au făcut zgomot în casa Domnului, ca în ziua unei sărbători solemne.
8 Domnul a plănuit să distrugă zidul fiicei Sionului; el a întins o coardă de măsurat, nu şi-a tras mâna lui de la distrugere; de aceea a făcut parapetul şi zidul să plângă; acestea au lâncezit împreună.
9 Porţile ei sunt scufundate în pământ; el i-a distrus şi i-a spart zăvoarele; împăratul ei şi prinţii ei sunt printre neamuri; legea, nu mai este; profeţii ei de asemenea nu găsesc nicio viziune de la Domnul.
10 Bătrânii fiicei Sionului şed pe pământ şi păstrează tăcere; ei şi-au aruncat ţărână pe capete; s-au încins cu pânză de sac; fecioarele Ierusalimului îşi pleacă ale lor capete la pământ.
11 Ochii mei se sfârşesc cu lacrimi, adâncurile mele se tulbură, ficatul meu este turnat pe pământ din cauza nimicirii fiicei poporului meu; căci copiii şi sugarii leşină pe străzile cetăţii.
12 Ei spun mamelor lor: Unde sunt grânele şi vinul? când au leşinat asemenea celor răniţi pe străzile cetăţii, când sufletul lor a fost turnat în sânul mamelor lor.
13 Ce lucru să iau ca mărturie pentru tine? Cu ce lucru să te asemăn, fiică a Ierusalimului? Cu ce să te compar, ca să te mângâi, fecioară, fiică a Sionului? Pentru că spărtura ta este mare ca marea: cine te poate vindeca?