26 Este bine ca omul deopotrivă să spere şi să aştepte în tăcere salvarea Domnului.
27 Este bine pentru om să poarte jugul în tinereţea sa.
28 El şade singur şi tace, deoarece şi l-a pus asupra lui.
29 Îşi pune gura în ţărână; dacă astfel poate fi speranţă.
30 El îşi dă obrazul celui care îl loveşte; este îndestulat cu ocară.
31 Fiindcă Domnul nu va lepăda pentru totdeauna;
32 Dar deşi întristează, totuşi va avea mângâiere după mulţimea îndurărilor sale.