29 Îşi pune gura în ţărână; dacă astfel poate fi speranţă.
30 El îşi dă obrazul celui care îl loveşte; este îndestulat cu ocară.
31 Fiindcă Domnul nu va lepăda pentru totdeauna;
32 Dar deşi întristează, totuşi va avea mângâiere după mulţimea îndurărilor sale.
33 Pentru că el nu îşi pune inima să chinuiască, nici nu mâhneşte pe copiii oamenilor.
34 Zdrobirea sub picioare a tuturor prizonierilor pământului,
35 Abaterea dreptului unui om înaintea feţei celui Preaînalt,