1 Cum s-a întunecat aurul! Cum s-a schimbat aurul cel mai pur! Pietrele sanctuarului sunt turnate la capătul fiecărei străzi.
2 Fiii preţioşi ai Sionului, cântăriţi ca aurul pur, cum sunt ei preţuiţi ca ulcioare de lut, lucrarea mâinilor olarului!
3 Chiar şi monştrii marini îşi scot sânul şi îşi alăptează micuţii; fiica poporului meu a devenit crudă, ca struţii în pustie.
4 Limba copilului sugar se lipeşte de cerul gurii lui, de sete; copiii mici cer pâine şi nimeni nu le-o frânge.
5 Cei hrăniţi cu delicatese sunt pustiiţi pe străzi; cei crescuţi în purpură îmbrăţişează mormane de balegă.
6 Fiindcă pedeapsa nelegiuirii fiicei poporului meu este mai mare decât pedeapsa păcatului Sodomei, care a fost doborâtă ca într-un moment şi mâinile nimănui nu au rămas pe ea.