14 Ei au rătăcit ca orbii pe străzi, erau întinaţi cu sânge, astfel încât oamenii nu puteau să le atingă hainele.
15 Au strigat către ei: Plecaţi; este necurat; Plecaţi, Plecaţi, nu atingeţi; când au fugit şi au rătăcit, ei au spus printre păgâni: Ei nu vor mai locui temporar acolo.
16 Mânia Domnului i-a despărţit; nu va mai lua aminte la ei; ei nu au uitat la feţele preoţilor, nu au favorizat pe bătrâni.
17 Cât despre noi, ochii noştri lâncezesc după ajutorul nostru zadarnic; în vegherea noastră am vegheat spre o naţiune care nu putea să ne salveze.
18 Ei ne vânează paşii ca să nu putem merge pe străzile noastre; sfârşitul nostru este aproape, zilele noastre sunt împlinite, pentru că sfârşitul nostru a venit.
19 Persecutorii noştri sunt mai iuţi decât acvilele cerului; ei ne-au urmărit pe munţi, ne-au pândit în pustie.
20 Suflarea nărilor noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, despre care spuneam: Sub umbra lui vom trăi printre păgâni.