2 Fiii preţioşi ai Sionului, cântăriţi ca aurul pur, cum sunt ei preţuiţi ca ulcioare de lut, lucrarea mâinilor olarului!
3 Chiar şi monştrii marini îşi scot sânul şi îşi alăptează micuţii; fiica poporului meu a devenit crudă, ca struţii în pustie.
4 Limba copilului sugar se lipeşte de cerul gurii lui, de sete; copiii mici cer pâine şi nimeni nu le-o frânge.
5 Cei hrăniţi cu delicatese sunt pustiiţi pe străzi; cei crescuţi în purpură îmbrăţişează mormane de balegă.
6 Fiindcă pedeapsa nelegiuirii fiicei poporului meu este mai mare decât pedeapsa păcatului Sodomei, care a fost doborâtă ca într-un moment şi mâinile nimănui nu au rămas pe ea.
7 Nazarinenii ei erau mai curaţi decât zăpada, erau mai albi decât laptele, erau mai rumeni la trup decât rubinele, lustru lor era al safirului;
8 Chipul lor este mai negru decât un cărbune; ei nu mai sunt cunoscuţi pe străzi; pielea li se lipeşte de oase, trupul li s-a ofilit, a devenit ca un băţ.