10 Au cerut doar un singur lucru: să ne amintim de săraci, lucru pe care m-am și străduit să-l fac.
11 Însă când Chifa a venit în Antiohia, m-am opus lui pe față, pentru că era de condamnat.
12 Până când au venit niște oameni din partea lui Iacov, el obișnuia să ia masa cu cei dintre neamuri, dar, când au venit ei, n-a mai făcut-o și s-a separat, temându-se de cei circumciși.
13 Și ceilalți iudei s-au unit cu el în această ipocrizie. Chiar și Barnabas a fost dus în rătăcire prin ipocrizia lor.
14 Când am văzut că ei nu trăiesc după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca unul dintre neamuri și nu ca un iudeu, cum de obligi neamurile să trăiască ca niște iudei?“
15 Noi, care suntem iudei prin naștere, și nu „păcătoși“ dintre neamuri,
16 știm că un om nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Cristos Isus. De aceea și noi am crezut în Isus ca să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, și nu prin faptele Legii, deoarece nimeni nu va fi îndreptățit prin faptele Legii.