11 Este clar că nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept va trăi prin credință“,
12 iar Legea nu se bazează pe credință, ci ea spune: „Cel ce face aceste lucruri va trăi prin ele.“
13 Cristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn.“–
14 pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea dată lui Avraam să vină asupra neamurilor, ca să primim, prin credință, Duhul promis.
15 Fraților, să vorbesc în felul oamenilor: așa cum nimeni nu poate anula sau adăuga ceva la un legământ o dată ce a fost stabilit, la fel este și aici.
16 Promisiunile i-au fost făcute lui Avraam și seminței lui; el nu spune „și semințelor“, ca și cum ar fi mai multe, ci se referă la una: „și seminței lui“, care este Cristos.
17 Ceea ce vreau să spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desființa autoritatea unui legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu, și astfel să anuleze promisiunea.