1 Stăpânul Domn mi-a mai arătat următorul lucru: am văzut un coș cu fructe coapte.
2 El m-a întrebat: – Ce vezi tu, Amos? – Un coș cu fructe coapte, am răspuns eu. Atunci Domnul mi-a zis: – Vine sfârșitul poporului Meu, Israel! Nu-l voi mai cruța!
3 În ziua aceea, zice Stăpânul Domn, cântecele de la Templu se vor preface în urlete. Vor fi o mulțime de hoituri aruncate peste tot! Tăcere!
4 Ascultați aceasta, voi, care-i călcați în picioare pe sărmani și-i prăpădiți pe săracii din țară.
5 Voi ziceți: „Când va trece luna nouă, ca să putem vinde grâne? Cât mai este din Sabat, ca să deschidem grânarele, să micșorăm cantitatea, să mărim prețul, să măsluim cumpăna ca să înșelăm,
6 să-i cumpărăm pe săraci pe argint și pe sărmani – pentru o pereche de sandale și să vindem codină în loc de grâne?“
7 Domnul a jurat pe mândria lui Iacov: „Nu voi uita niciodată vreuna din faptele lui!“
8 „Să nu tremure țara din pricina aceasta și să nu jelească toți cei ce locuiesc în ea? Să nu se ridice ca Nilul tot ce este în țară, să nu se învolbureze și apoi să se retragă precum Râul Egiptului?
9 În ziua aceea, zice Stăpânul Domn , voi face să apună soarele la amiază și voi întuneca pământul în miezul zilei.
10 Voi preface sărbătorile voastre în bocet și toate cântecele voastre – în cântece de jale. Voi face ca toate coapsele să fie acoperite cu saci și toate capetele să fie rase. Voi face vremea aceea ca jalea pentru singurul fiu, iar sfârșitul ei – ca o zi amară.“
11 „Iată, vin zile, zice Stăpânul Domn , când voi trimite foamete în țară, dar nu foame după pâine și nu sete după apă, ci după auzirea cuvintelor Domnului.
12 Ei vor umbla șovăind de la o mare la alta, vor cutreiera de la nord la răsărit, căutând Cuvântul Domnului, dar nu-l vor găsi.
13 În ziua aceea, fecioarele frumoase și tinerii vor leșina de sete.
14 Cei ce obișnuiau să jure pe rușinea Samariei și să zică: «Viu este zeul tău, Dane!» sau «Vie este calea ta, Beer-Șeba!», aceia vor cădea și nu se vor mai ridica.“