1 Apoi ne-am întors și am mers în pustie, pe drumul către Marea Roșie, după porunca Domnului. Am înconjurat multe zile muntele Seir.
2 Domnul mi-a zis:
3 «Ajunge cât ați înconjurat muntele acesta! Întoarceți-vă spre nord!
4 Poruncește poporului următorul lucru: ‘Acum veți traversa teritoriul fraților voștri, urmașii lui Edom, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar voi să vă păziți bine.
5 Nu-i provocați la luptă, fiindcă nu vă voi da nimic din țara lor, nici măcar o palmă de pământ. Muntele Seir i l-am dat în stăpânire lui Esau.
6 Să cumpărați de la ei pe preț de argint hrană, ca să aveți ce mânca și să cumpărați de la ei pe preț de argint apă, ca să aveți ce bea,
7 căci Domnul , Dumnezeul vostru, a binecuvântat toată lucrarea mâinilor voastre. El cunoaște călătoria voastră prin pustia cea mare; în timpul acestor patruzeci de ani Domnul , Dumnezeul vostru, a fost cu voi și nu ați dus lipsă de nimic’.»
8 Și astfel am trecut pe lângă frații noștri, urmașii lui Esau, care locuiau în Seir, departe de drumul spre Araba, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne-am întors și am luat-o pe drumul care traversează pustia Moabului.
9 Domnul mi-a zis: «Să nu-i asediați pe moabiți și să nu-i provocați la luptă, fiindcă nu vă voi da nimic din țara lor; cetatea Ar am dat-o în stăpânirea urmașilor lui Lot.»
10 (În trecut aici locuiau emiții, un popor puternic, numeros și de statură înaltă asemenea anachiților.
11 Ei erau considerați refaiți ca și anachiții, dar moabiții îi numeau emiți.
12 În Seir au locuit în trecut și horiții, însă urmașii lui Esau i-au ocupat, i-au nimicit și au locuit în locul lor, la fel cum a făcut Israel în țara pe care Domnul i-a dat-o ca moștenire.)
13 «Acum ridicați-vă și traversați uedul Zared!» Și noi am traversat uedul Zared.
14 Perioada de când am plecat din Kadeș-Barnea și până la traversarea uedului Zared a fost de treizeci și opt de ani, timp în care toată generația de luptători a pierit din mijlocul taberei, așa cum jurase Domnul.
15 Într-adevăr mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.
16 După ce au murit toți luptătorii din mijlocul poporului,
17 Domnul mi-a vorbit:
18 «Astăzi vei trece hotarul Moabului pe la Ar.
19 Când te vei apropia de amoniți, să nu-i asediezi și să nu-i provoci la luptă, fiindcă nu-ți voi da nimic din țara lor, pentru că am dat-o în stăpânirea urmașilor lui Lot.»
20 (Și această țară era considerată ca fiind a refaiților, deoarece ei au locuit-o în trecut; amoniții îi numeau zamzumimi.
21 Ei erau un popor puternic, numeros și de statură înaltă asemenea anachiților. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniților care i-au ocupat și au locuit în locul lor.
22 La fel a făcut și pentru urmașii lui Esau, care locuiau în Seir, când i-a nimicit pe horiți dinaintea lor. Ei i-au ocupat și au locuit în acel loc până în ziua de azi.
23 Tot așa s-a întâmplat și cu aviții care locuiau în satele dimprejurul Gazei. Caftoriții, veniți din Caftor, i-au distrus și au locuit în locul lor.)
24 «Ridică-te și traversează uedul Arnon, pentru că l-am dat în mâinile tale pe Sihon amoritul, regele Heșbonului, împreună cu țara lui. Începe cucerirea și provoacă-l la luptă.
25 De azi încolo voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele de sub cer. Când vor auzi vești despre tine, vor începe să tremure și se vor îngrozi.»
26 Din pustia Chedemot am trimis soli lui Sihon, regele Heșbonului, cu gând de pace, ca să-i spun:
27 «Lasă-mă să trec prin țara ta! Voi merge numai pe drum și nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga.
28 Să-mi vinzi pe preț de argint doar hrană, ca să am ce mânca și apă, ca să am ce bea. Lasă-mă doar s-o traversez mergând pe jos –
29 așa cum m-au lăsat urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir și moabiții care locuiesc în Ar – până când voi traversa Iordanul în țara pe care Domnul , Dumnezeul nostru, ne-o dă.»
30 Dar Sihon, regele Heșbonului, nu ne-a lăsat să trecem, pentru că Domnul , Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat și i-a împietrit inima ca să-l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.
31 Domnul mi-a zis: «Iată că am început să ți-l dau pe Sihon împreună cu țara lui; ia în stăpânire teritoriul lui.»
32 Când Sihon împreună cu toți oamenii săi a ieșit la luptă împotriva noastră la Iahaț,
33 Domnul , Dumnezeul nostru, l-a dat în mâinile noastre; noi l-am lovit de moarte atât pe el, cât și pe fiii lui și pe întregul lui popor.
34 Le-am cucerit atunci toate cetățile și am distrus tot ce era în ele – bărbați, femei și copii. N-am lăsat nici un supraviețuitor.
35 Numai animalele și bunurile din cetăți le-am luat ca pradă pentru noi.
36 De la Aroer, care este pe malul uedului Arnon și de la cetatea care se află în defileu, până la Ghilad n-a existat nici o cetate prea puternică pentru noi. Domnul , Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate.
37 Însă de țara amoniților, de malurile uedului Iabok și de cetățile din regiunea muntoasă nu v-ați atins, așa cum a poruncit Domnul , Dumnezeul nostru.