1 Când doi oameni se vor certa între ei, să se înfățișeze la judecată și să fie judecați. Să fie considerat drept cel nevinovat, iar cel vinovat să fie condamnat.
2 Dacă cel vinovat merită să fie lovit, judecătorul să pună să-l întindă la pământ ca să fie lovit înaintea lui cu un număr de lovituri potrivit vinovăției lui,
3 dar să nu i se dea mai mult de patruzeci de lovituri, pentru ca nu cumva, dându-i-se mai multe lovituri, fratele vostru să fie înjosit în ochii voștri.
4 Să nu legi gura boului în timp ce treieră grâul.
5 Dacă frații locuiesc împreună, iar unul dintre ei moare fără să aibă copii, soția celui mort să nu se mărite în afara familiei. Fratele soțului ei trebuie să intre la ea și să se căsătorească cu ea, împlinindu-și astfel datoria de cumnat față de aceasta.
6 Întâiul născut pe care ea îl va naște, va purta numele celui mort pentru ca să nu i se piardă numele în Israel.
7 Dacă bărbatul acesta nu va dori să se căsătorească cu soția fratelui lui, atunci ea să se ducă la cei din sfatul bătrânilor, la porțile cetății și să le spună: «Cumnatul meu nu vrea să ridice numele fratelui său în Israel și nu dorește să-și împlinească datoria de cumnat.»